Timpul

Ce? Din nou nu te-a așteptat? Oh, am uitat să-ți spun, dar timpul nu așteaptă pe nimeni!

Timpului îi place să fie pe cont propriu. Cred că cea mai mare bătălie se află între noi și timp. Am dori să avem mai mult timp pentru persoana iubită și să-l petrecem cu ea bucurându-ne că există și că ne face fericiți, am dori să avem mai mult timp pentru noi îngrijindu-ne, pentru job evoluând, pentru copiii ca să le arătăm cât de mult îi iubim, pentru prieteni prin simplul fapt că suntem niște prieteni responsabili și nu-i neglijăm și poate pentru familie. Momentele din viața ta devin mai puține și mai scurte, iar tu devii mai concentrat pe timp și trecerea lui, realizând că pe unele le-ai refuzat, iar pe altele nu le-ai trăit cu maximă intensitate. Ai vrea ca totul să fie măsurat după bunul tău plac, însă uiți că în lupta cu timpul, toți pierdem. Avem pur și simplu nevoie de timp, de mai mult timp, dar și timpul are nevoie de noi ca să înțelegem. Să înțelegem că ar trebui să ne bucurăm de ceea ce ni s-a dat și că avem o limită la ceea ce aspirăm. Să învățăm că fiecare clipă din viața noastră e importantă și trebuie trăită la maxim dacă nu vrem ca mai apoi să avem regrete. Să fim conștienți că dacă nu o vom face acum, poate mai încolo va fi mult prea târziu.  time

Asta am trăit și eu cu puțin timp în urmă. Nu am știut să apreciez fiecare clipă pe care mi-a oferit-o viața și nici oamenii pe care tot ea mi i-a adus în cale. Am realizat asta după ce atât clipele, cât și oamenii au plecat. Au plecat din vina mea, din vina lor, că așa trebuia sau că așa a fost scris. Chiar dacă nu mi-a fost ușor și chiar dacă a fost și vina lor, am acceptat și învățat odată cu asta că trebuie să apreciez și că așa cum eu primesc, trebuie să dau. N-am știut să ofer, să mă bucur, să mulțumesc, să apreciez. Cu toate că mi s-a întors spatele de la viață și de la oameni de foarte multe ori, eu am continuat să îmi fac alta și să găsesc alți oameni care ”să mă merite”, ziceam eu pe atunci, fiind inconștientă că de fapt vina în cazul ăsta a fost doar la mine. Oamenii și clipele petrecute cu ei înseamnă mult, poate mult prea mult încât să pot exprima, cu toate că vin și pleacă. Hai să-i apreciem și să le apreciem la justa lor valoare. Hai să le oferim atenția pe care o merită, să ne bucurăm de ei și de ele și să le mulțumim că există, iar totodată să apreciem existența lor. Poate că timpul ăsta nu așteaptă pe nimeni pentru că așa e el, dar tu ai putea să o faci. Să aștepți momente noi și oameni noi, fără să grăbești ceva. Lasă timpul așa cum e și bucură-te de prezent. Prezentul e acum, nu atunci și nu cândva, iar oamenii tot acolo. Acum trăiește clipa și lasă problema cu timpul să o rezolve chiar el, pentru că e a lui. Sau vrei din nou să regreți că nu ai avut timp? Aș zice să ne bucurăm de omul care suntem, de viața noastră, de timpul nostru așa cum e el, de oamenii din jurul nostru și de momentele pe care ni le oferă toate acestea. Să ne bucurăm de trecut, de prezent și să depozităm bucurie și pentru viitor. Hai să fim bucuroși indiferent de timp. Timpule, te admir pentru ce mi-ai oferit și îți mulțumesc că exiști.

 Cu drag, o fată care simte

Advertisements

Simt să vă scriu și scriu ce simt

Nu ai nevoie de momente ca să poți scrie, ai nevoie de sentimente. De sentimente care nu-ți dau pace datorită profunzimii lor, de sentimente care îți zbuciumă atât sufletul, cât și mintea. Urăsc să știu că există sentimente de care chiar nu poți scăpa și culmea că doar atunci când vrei să scapi de ele, e cel mai greu să lupți contra lor ca să le alungi. De cele mai multe ori pățim asta atunci când cel de lângă noi nu mai simte la fel. Oare există și sentimente de care poți scăpa? Țin să îți aduc la cunoștință că există, și multe. Sunt sentimente ușoare, fără să îți lase prea multe amprente în suflet și în minte… Dar sentimentele astea nu sunt altceva decât trecătoare, poate chiar o impresie de sentiment și nimic mai mult. Pentru unii dintre noi, astfel de sentimente nu se pot numi sentimente, ci doar ceva acolo care ”arde” pe moment și care se stinge cu timpul. Știi care e problema? Sentimentele astea trebuie să știi cum să le arzi, căci astfel riști să te arzi și pe tine. Nu-ți bate joc de ele, chiar dacă nu au o profunzime atât de mare. Du-le până la sfârșit și du-le cu demnitate și respect. Dacă știi că poți simți doar atât, de ce încerci să simți mai mult? Nu te amăgi, și mai mult de atât, nu amăgi. Tratează-le așa cum merită, iar dacă ești conștient că cel de lângă tine merită mai mult, tratează-l și pe el cum merită. Dacă merită mai mult decât un sentiment trecător, nu-i promite nimic și nu-l ofili. Nu încerca să-l tratezi ca pe o floare pe care o folosești mereu când dai greș și vrei să repari ceva ce nu ar fi trebuit să strici niciodată, vei cumpăra o floare fără rost, iar ea se va ofili indiferent de eforturile tale mărețe de împiedicare. Floarea aceea merita să fie altcuiva, cuiva care știe să o îngrijească în adevăratul sens al cuvântului și care știe să-i ofere mai multe șanse să trăiască. Tu, cel care rănește sau care a rănit, e posibil să citești asta și să te simți, dacă ai făcut-o de mai multe ori, e timpul să spui stop! Într-o zi, chiar cea mai proastă zi din viața ta, vei arde și asta ca urmare a tot ceea ce ai făcut. Va veni și ziua ta, așa cum a venit și a celui pe care acum ceva timp l-ai amăgit, și aș zice să n-o aștepți, pentru că îți vei pierde doar timpul. Ea vine exact când te aștepți mai puțin! Așa că bucură-te cât mai poți. Nu floarea se răzbuna, ci tu plătești pentru ce i-ai făcut ei!

flowers

Revenind la sentimentele profunde, ele, cu profunzimea lor, te determină să le pui pe o foaie scriindu-le sau pur și simplu spunându-le cuiva. Când nu mai ai ce să scrii sau să zici, nu te gândi că poate nu e momentul să o faci, gândește-te dacă mai simți ceva ca să o faci… Dacă chiar știi ce se întâmplă în sufletul tău și dacă chiar știi ce simți… Știi? Nu aș vrea să știu ce se întâmplă cu cei care te-au rănit, având în vedere câte promisiuni ți-au făcut, dar crede-mă, pentru suferința ta de acum, ei vor plăti dublu mai târziu! Însă mult prea târziu ca să mai conteze pentru tine. Probabil te gândești ce sentiment m-a determinat pe mine să scriu… Este simplu. E același sentiment pe care ai ajuns să-l simți sau să-l resimți acum, în momentul acesta, când citești asta. Ce ai simțit tu, am simțit și eu, poate nu la fel de mult și de tare, dar am simțit și asta se întâmplă cu toată lumea. Consider că ar trebui și tu să pui stop, tu, cel rănit, la fel cum am considerat și pentru cel care rănește. Pune stop gândurilor care te duc la cel care te-a rănit și la tot ce este legat de el, nu se merită. Nu se merită să îți ocupi mintea cu cel care te-a rănit, când ai putea să o ocupi cu cel care posibil în acest moment te poate face fericit/ă, dar tu ești prea preocupat/ă să-ți irosești timpul cu tot feluri de gânduri care duc la el sau ea. Îți aduc aminte că timpul e prețios, deci nu-l spulbera cu oameni care nu merită. Și tot așa, îți amintesc că ești un om care merită să fie fericit, dar cu mintea și sufletul în prezent, spre orizonturi noi care te așteaptă, nu în trecut, spre orizonturi în care ai fost și ai primit mai multă suferință decât fericire și care acum s-au închis, lăsându-ți amintiri nu prea plăcute. Uită-te în jurul tău și dă-ți seama că există un om căruia chiar îi pasă de tine, căruia i-ai putea spune orice fără să te judece și căruia i-ar sări inima de bucurie văzându-te fericit/ă. Trăiește acum și pentru tine! Și eu fac la fel, trăiesc acum, însă pentru voi, ca să-ți/ să vă arăt cât de frumos și corect este să trăiești/ trăiți doar pentru tine/ voi, atunci când ai/ați trăit pentru toți, iar ei nu au apreciat asta.

Simt să vă scriu și scriu ce simt.

Cu drag, o fată care simte